A apărut o eroare în acest obiect gadget

duminică, 29 iulie 2012

COBORÂREA ÎN INFERN


COBORÂREA ÎN INFERN




La-nceput a fost cuvântul…
Şi se tot vorbea pe-afara cum c-ar exista viaţă după moarte…
Pe cuvânt c-am pus la-ndoială moartea!
Mi-a trebuit un chibrit, o lumânare, 
un pat de mătase, un vin bun şi multe, multe petale de trandafir
Aşa de brusc mi s-a aprins lumina încât
de speriat, chiar şi după ce am stins lumânarea,
sufletul tău tot mai lumina parcă pulsând gâfâit dupa gâfâit.
Cum în tot Universul era întuneric evident că atrăgeai atenţia
şi-a trebuit repede să ne facem nevazuţi…
Curând am aflat că erai promisă şi am simţit că turbez,
începusem să fiu gelos pe cineva care poate nici nu exista
dar când în sfârşit “buricul pământului” şi-a făcut apariţia
mi-am dat seama că sigur ai tăi nu mă vor chiar dacă
doar eu ştiu să-ţi citesc gândurile…
Am ieşit p-afară cu băieţii în timp ce tu te distrai cu noua ta
păpuşică…

Aici e poza când ţi-ai dat seama că e cam limitat,
şi ce satisfacţie am avut când ai venit dupa mine plângând odată cu noaptea…


Mi-e de-ajuns gâfâind să-mi luminezi
o, tu…flacără…
ce-ai fost, eşti şi vei fi mereu a mea…



EPILOG
Simţi cum te-mpresoară pereţii simplului tău trup
Şi-ţi strivesc fiinţa rară şi chiar aripile-i rup?
Când ar vrea ca prin cuvinte gura ta sa-i nasca viaţa
Ca-n Geneză când din Domnul noi, cuvintele, am prins viată
Simţi cum dis-de-dimineaţă visul tau se stinge-apare
Raza zilei altui vis, înc-o viaţă muritoare
Eu curând pătrund pământul şi mă las pe mine-oglinzii
Închid ochiul cel din tină şi-l arunc în nefiinţă
Şi cu cartea cea mai sfântă îmi ciobesc plăpânda frunte
Ca prin astă fantă sfântă mii de flăcări să inunde
Cartea mea nescrisă încă…



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu