Retorica

Retorica

I

Cin' te crezi, piatră, cine te crezi?
Doar pentru că în tine zace o statuie,
Să dobândeşti lumea lovind-o cutezi?
Uiţi că doar dalta şi ciocanul te-nvie!

II

Cin' te crezi, arbore, cine te crezi?
Doar că din tine s-a înălţat cândva crucea,
Uiţi să respiri azi prin mugurii-ţi verzi?!
Aminteşte-ţi, coroana şi ceru-atingea...

III

Cin' te crezi, câine, cine te crezi?
Doar pentru că omul ţi-e-aproape mereu,
Ai ajuns azi să muşti chiar din fragezii iezi?
Tu, ce cândva te jertfeai ca Orfeu...

I
Cin' te crezi, omule, cine te crezi ?
Doar pentu c-ai formă şi spirit de zeu
Crezut-ai că poţi din statui să veghezi?!
Uiţi că în cârja-ţi şi-n preajm-am stat eu!