Amurgul

Bătrâna îi pieptăna părul fetiţei
“Te-ai jucat destul copilă e timpul să creşti
Îţi desfac părul sau îl las în codiţe?”
Copila zâmbea privind inocent
În mână ţinea un cal fermecat
Îl mângâia încântată-admirându-l
“Calul venea de pe-o stea am visat”
Bâtrâna o trăgea de păr piptanandu-l
“Ai putea să porţi coc sau mai tundem puţin
Nu te teme, oricum o să-ţi placă!”
Copila zâmbea privind cerul senin,
“O să vină, ştiu că o să vină odată”
Şi-atunci cum clipi văzuse la geam
Un armăsar cu o coamă fierbinte
“Acesta e calul ce mult l-am visat”
şi fuge cu peria în cozi despletite
“De unde vii murgule de pe-o stea din înaltul?”
Mângâind armăsarul, fetiţa întrebă
“ Nu chiar stăpână vin chiar din grajdul
Împărăţiei”, mâncând fân, necheza
Fetiţa clipi şi-şi aduse aminte
De calul ei din vis, fermecat
Iar peria din plete cazându-i
“Vino-napoi copilă, n-am terminat!”
Fata la loc pe scaun, mai sobru,
Mângâie calul din vis, fermecat
“Te-ai jucat destul copilă e timpul
să creşti, desfac părul sau codiţe îţi las?”
“Vreau armăsarul cu coamă fierbinte
Ce nu-i din înaltul, ci e din grajd…”
Mângâind-o pe creştet, doar s-o alinte
“Părul e gata”, zise bătrâna, trufaş
Atunci porni spre cal, să se urce
Să îşi cunoască armăsarul din grajd
Dar dori să-şi vadă întâi chipu-n oglindă
“Cum e posibil, ce s-a întamplat?!”
În oglinda din faţa fetiţei
Era doar bătrâna privind încordat
Cu peria veche, cărunta în mâna-i
Nici măcar urmă de “cal fermecat”