Şuier

În nopţile grele de iarnă cu ger
Ai inima tristă, suflul stingher
Iar focul trosneşte şi scurmă 
La fel şi dihăniile cele din urmă
Cu colţii de fier...

Simţi lupii când urlă la lună
Şi stelele-ngheaţă, iar vântul răsună
Gândul îţi zboară pe geam mai departe
Priveşti şi înduri ocrotindu-ţi deoparte
Puiul de blană...

Zi după zi priveşti puiul cum creşte
Cum nopţile urlă, cum ziua sporeşte
Grăbit să cunoască şi fânul şi lanul
Grăbit să cunoască din timp şi duşmanul
Puiul tău creşte...

Dar păstorului bun şi-a lui turmă de oi
Îi trebuie vajnic prieten de soi
Să-i apere turma, să-ndrume mioara
Că-aşa fac păstorii, îşi păzesc ogrăjoara
Păzesc turma de oi

Şi-n toamna cea plânsă cu cer înnorat
Păstorul cel bun înspre el l-a chemat
Puiul s-a întors cu jind înspre tine
Cu ochii în lacrimi, cu urletu-n sine
Ş-apoi către el a plecat...