Ochi de deochi, te-ntoarce din cale
Ducea-te-ai de vale!
Te du pe pustie unde focul te-mbie,
Fierbea-te-ai în oală, în cazanul de zmoală!
Te pleacă pe uşă, te pleacă cenuşă
Te pleacă pe drum, te pleacă acum
Că ţi-o bate din uşă în piept o ţepuşă
Că te-ngroapă în sare
Să te usture tare
Ciobanul cel bun cu caţa de-alun
Cu zâmbetul mare cât raza de soare,
Lupul cel alb ca sufletul dalb
Ca soarele viu cu cerc auriu.
Şi când i-oi vedea
Pe loc te-ai pleca
De frică de lup căci colţii te rup
De frică de foc tu pleacă de tot
Că ciobanul te prinde, te bate de grinde
Te bate pe seară când toacă afară
Te leagă de gât spânzurat şi urât
Cu maţe de porc în pustie de tot
Iar dacă ai veni, din nou la cei vii
Te-o pune în sare cu piatră de mare
Legat sub pământ şi prins în veşmânt
Veşmânt de oţel să nu treacă prin el
Nici apa, nici focul, pierdut ţi-e norocul
Nici vântul, pământul, pierdut ţi-e cuvântul
Şi-îi sta ani o mie să nu te învie
Nici apa, nici focul, pierdut ţi-e norocul
Nici vântul, pământul, uitat ţi-e cuvântul
Aşa să se-aleagă deochiule, dragă,
Doar praful de tine sub pietre străine!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu